ÎPS Selejan, despre români și maghiari

Înalt Prea Sfințitul Ioan Selejan, arhiepiscopul Covasnei și Harghitei, vorbește despre români și maghiari într-un interviu excelent publicat de Jurnalul Național în date de 19 mai 2010.
Din 25 septembrie 1994, când a fost înscăunat episcop, apoi arhiepiscop al Harghitei şi Co¬vasnei, clipă de clipă, ÎPS Selejan duce o luptă de salvare a bisericilor româneşti, de conştientizare a românilor că trebuie să-şi păstreze identitatea, dar şi de conştientizare a etnicilor maghiari că doar împreună românii şi maghiarii pot face lucrurile să meargă bine.
Spicuiri importante din acest interviu:

”Eu, când am venit aici, am găsit biserici în care erau crescuţi copaci. N-am intrat cum intră un episcop, cu crucea în biserică, am intrat cu securea şi cu drujba în aceste bise¬rici care în anii '40 au fost distruse. Sunt unele în care s-a pus dinamită şi au fost distruse total. Pe cele pe care le-am găsit cu pereţii încă în picioare le-am restaurat . (...)Am întâlnit şi maghiari care, atunci când reparam bisericile, şi lor le părea bine; spuneau că nu le face cinste nici lor, pentru că ştiau în ce condiţii a fost dărâmată biserica. Ei erau meşteri şi chiar ei contribuiseră la zidirea acestor biserici şi nu se bucurau să-şi vadă munca distrusă.”
” Şi astăzi încă mai sunt probleme. Se pare că aceste două judeţe au cel mai mic număr de oameni cu studii superioare pe cap de locuitor din toată ţara. Atât tinerii români, cât şi cei maghiari nu se mai întorc aici. Tâ¬năra generaţie suportă şi ea desrădăcinarea. Şi ungurii se plâng că tinerii lor se îndreaptă spre alte teritorii, iar copiii români care pleacă să studieze la Bucureşti, la Cluj văd că posibilităţile lor sunt altele în acele zone şi rămân acolo.”
” Una dintre cauze a fost aceea a despărţirii şcolilor în limba română de cele în limba maghiară.. Şcolile mixte, unde învăţau şi români şi maghiari, în care erau clase paralele de români şi maghiari, au întărit relaţiile interetnice din zonă, pentru că este ştiut faptul că prieteniile cele mai frumoase se leagă în şcoală şi în general la liceu. După revoluţie s-a produs această ruptură în societate, când cele mai alese şi mai frumoase flori ale societăţii au fost separate. De ce n-ar fi putut creşte în aceeaşi grădină doi crini? Unul de o culoare şi altul de o altă nuanţă?”
Despre perioadă antedecembristă, ÎPS Ioan Selejan spune : ”Nu s-a recunoscut niciodată şi nici astăzi nu se recunoaşte faptul că aceeaşi presiune, aceeaşi durere au avut-o de suportat şi românii, şi ungurii. Cu acelaşi autobuz, cu acelaşi tren, în zorii zilei făceau naveta spre centrele economice şi români, şi maghiari. Aceleaşi drepturi au fost pentru a accede la studii şi românii, şi maghiarii. Ceea ce a fost poate mai greu pentru ei era faptul că exa¬menele se dădeau în limba oficială a statului în acea vreme: limba română. Acum, din nefericire, sunt mai multe limbi oficiale în statul român, cu ghilimelele de rigoare.”
Despre posibilitatea ca limba maghiară să devină și ea oficială în zonă : ” În România şi în zona aceasta nu ar face altceva decât să producă o ruptură între populaţia românească şi cea ungurească, s-ar crea un zid între noi şi ei. Or, vedem şi astăzi că, în majoritatea conflictelor inter¬naţionale, după ce se trage o linie se spune: domnule, totuşi, aici a fost o lipsă de comunicare! Aceasta stă la baza generării multor conflicte, atât locale, cât şi internaţionale.”
Despre limba maghiară şi identitatea maghiarilor din zonă : „Zic eu că po¬pu¬laţiei maghiare nu îi sunt puse în pericol limba, graiul, identitatea ca atare. În această zonă, aş fi curios câţi români şi-au pierdut limba şi câţi ma¬ghiari şi-au pierdut limba, dacă este vreun maghiar care să spună că părinţii lui au fost ma¬ghiari, iar el nu mai ştie limba ma¬ter¬nă, că aşa au fost legile înainte de '89 sau după.

Nu m-aş bucura să găsiţi un ma¬ghiar care să nu-şi mai cunoască lim¬ba şi să nu vorbească maghiară la el în casă. Dacă am depăşit epoca sclavagistă, socialistă, şi am ajuns în cea capita¬listă, iată că populaţia maghiară din Transilvania nu şi-a pierdut limba, iată că în decursul istoriei sta¬tului român modern nu s-a dat vreo lege care să le fi îngrădit limba.”
„Privesc cu îngrijorare oarecum oficializarea limbii maghiare, pentru că atunci, într-adevăr, nu se va mai putea să baţi la nici o poartă în această zonă şi puţini români îşi vor mai găsi de lucru aici. Ar constitui unul dintre criteriile de epurare etnică a românilor din această zonă.”
„Dacă un român ar fi angajat la o firmă condusă de un maghiar unde ar lucra şi români, şi unguri, şi sunt astfel de situaţii, eu cred că românul, din bun-simţ, ar învăţa ca prime cuvinte „bună ziua" şi „mulţumesc". L-ar saluta în limba lui pe cel care îi dă o bucată de pâine şi cred că tot în limba lui i-ar spune mulţumesc, şi apoi, lucrând în colectivitate, probabil ar învăţa şi limba cealaltă, şi-ar adapta un vocabular specific locului de muncă.

De-asta vă spun că acolo unde sunt unităţi economice unde lucrează români şi maghiari împreună nu sunt nici tensiuni interetnice. A funcţionat până nu de mult o mină de cupru la Bălan, unde lucrau şi mineri români, şi maghiari, nu s-a auzit niciodată că un român a slăbit un sprijin într-o galerie sau ca un ungur să spună că în colţul acela de galerie sunt români, să facem ceva să-i înghită pământul. Nu. Niciodată.”
„Cei care au scos lumină din întunericul pământului se aşezau pe piatră, mâncau împreună şi împărţeau mâncarea precum sudoarea, precum durerea şi necazul. Dar există alte curente care încearcă mereu să ţină tensiunea aprinsă. Însă sunt niveluri la care este important să aibă de muncă. Să-şi crească copiii, iar dacă veţi întreba un maghiar ce-şi doreşte mai mult, vă va spune că îşi doreşte drumuri mai bune, locuri de muncă mai bune, dar niciodată nu veţi găsi un ungur care să spună locuri de muncă pentru unguri sau drumuri pentru unguri.

Şi niciodată nu veţi găsi nici un ungur şi nici un român care vor spune că vor un drum pentru unguri şi unul pentru români. Ei vor spune că vor să călătorească împreună pe acelaşi drum, aşa cum sunt de câteva secole, unii cu alţii, aici.”

Sursa materialului : Jurnalul National
Foto : Jurnalul National

Interviul integral aici : http://www.jurnalul.ro/stire-special/limba-maghiara-functioneaza-deja-ca-o-limba-oficiala-544043.html