Răspunsuri ... domnului Ioan Lăcătușu

Răspunsul lui Mădălin Guruianu, consilier local Sfântu-Gheorghe, membru fondator şi fost vicepreşedinte al Asociaţiei Pentru Comunitate

Oameni şi şoareci sau de ce avem încă nevoie de legea lustraţiei
Am crezut întotdeuna că „(p)omul se cunoaşte după roade”, astfel încât scrisoarea deschisă a domnului Lăcătuşu m-a întristat de două ori. O dată pe fond, în ceea ce priveşte conţinutul plin de acuzaţii şi înfierări comuniste şi securiste, iar a doua oară ca formă: mulţimea „asociaţiilor, ligilor şi fundaţiilor culturale româneşti din judeţul Covasna” îl deleagă şi-şi asumă oficial un asemenea text răuvoitor şi plin de minciuni al domnului Lăcătuşu? Sunt foarte curios să ştiu cine se raliază acestui demers fără substanţă, formulat pe tiparul vechilor activişti de partid: „de foarte mult timp, mulţi români ne-au rugat să ne spunem răspicat părerea...”
Nu mi-am permis niciodată să vorbesc în numele nimănui fără să-i cer acordul, în fapt niciunul dintre colegii mei ataşaţi de spiritul Asociaţiei Pentru Comunitate n-a făcut-o. Poate din acest motiv am fost mai atenţi, mai reţinuţi, mai puţin colerici şi mai puţin înclinaţi spre generalizări pripite, aşa cum dl. Lăcătuşu o demonstrează din plin în această scrisoare.
În primul rând îmi permit să întreb cine v-a legitimat să vorbiţi în numele societăţii civile româneşti, fără să aveţi măcar căderea morală să vă pronunţaţi despre asemenea subiecte, în calitatea dumneavoastră de fost şef între activiştii Partidului Comunist, unul dintre profitorii impardonabili ai inexistenţei legii lustraţiei până acum în România?
În al doilea rând îmi permit să adresez punctual o observaţie în ceea ce priveşte una dintre frazele care am simţit că se referă fix la activitatea pe care o coordonez - Clubul de Dezbateri din Sfântu Gheorghe, cu precădere în Colegiul Naţional „Mihai Viteazul”, dar, de-a lungul timpului, cu elevi şi din liceele „Constantin Brâncuşi” sau „Korosi Csoma Sandor”.
Ei bine, domnule Lăcătuşu, mă simt mândru că îi consideraţi pe tinerii elevi „antrenaţi exclusiv în proiecte “pentru comunitate”, fiind formaţi pentru a deveni „cetăţeni ai secolului XXI”. Tocmai aţi înţeles rolul unui club de dezbateri, în care nu contează virulenţa tonului, puterea glasului, clamarea identităţii şi perpetuarea diferenţelor şi a discriminării, aşa cum v-ar fi plăcut dumneavostră, ci argumentele logice şi coerente, lipsa prejudecăţilor şi punerea sub semnul întrebării a tuturor „miturilor”. Toate cele 4 caracteristici lipsesc aproape cu desăvârşire din discursul dumneavoastră public, bazat în exclusivitate pe erori logice, incoerenţe, prejudecăţi cu duiumul şi „adevăruri incontestabile”.
Sunt convins că fiecare dintre noi are rolul pe care Dumnezeu ni l-a dat pe acest pământ, dar a mă acuza că îi determin pe copii să nu mai fie „români, iubitori de istorie, tradiţii şi valori naţionale” este o minciună atât de grosolană încât numai proverbul de la începutul acestor rânduri vă poate face să vă înghiţiţi cuvintele şi să le regretaţi. Sper ca viitorii lideri ai comunităţii să vă demonstreze că timpul oamenilor cu asemenea mentalitate a trecut. Şi mai ales că doar să vorbeşti despre asemenea lucruri, să le clamezi pe la toate colţurile, să-ţi împopoţonezi discursurile cu apeluri constante la românism fără să fii în stare să construieşti nimic pentru un viitor mai bun, nu este doar eronat, ci de-a dreptul păgubos. Nu numai la dumneavoastră mă refer acum, ci şi la cei cu mentalitate asemeni dumneavoastră. Vorbesc evident de viitorul mai bun al tinerilor, fix al acestor adolescenţi de care nu v-aţi ocupat aproape niciodată, pe care doar aţi încercat, uneori aţi şi reuşit, să-i folosiţi ca o masă de manevră, pe care nu-i respectaţi şi cărora nu vă place decât să le dictaţi, să le impuneţi, nu să-i lăsaţi să discearnă, să judece, să pună sub semnul întrebării, ci să le daţi să înghită pe nemestecate orice aberaţie, doar pentru că o îmbrăcaţi în concepte apropiate de naţionalism.
Cu speranţă creştinească vă spun, domnule Lăcătuşu şi oamenilor care gândiţi asemeni lui, renunţaţi la acest tip de abordare naţionalist-comunistă! Opriţi-vă să daţi lecţii de comportament şi de abordare fără ca dumneavoastră să fiţi voi înşişi pilde, fără să vă implicaţi, fără să fiţi în stare să-i antrenaţi în acţiunile dumneavoastră, fără să participaţi la acţiunile lor, fără să le insuflaţi puterea de a acţiona, fără să vă „pierdeţi timpul” cu tinerii! Pentru că fără să-i respectaţi, nu aveţi cum obţine respectul lor, iar impunerile forţate bazate pe recompense sau pedepse în catalog, folosite de anumite cadre didactice cu mentalităţi deplasate, sunt proba clară a disperării care v-a cuprins! Ei bine, vestea proastă pentru asemenea tipuri de oameni este că generaţia tânără nu mai înghite gogoşi. Şi-a dres cumva-cumva vocea, i-a trecut răguşeala, s-a maturizat uşor-uşor, a căpătat curaj şi începe să se audă. Încet încă, dar din ce în ce mai bine şi mai constant!
Aşa să ne ajute Dumnezeu!


Răspunsul lui Emil Pantelimon, student Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti, membru şi fost preşedinte al Asociaţiei Pentru Comunitate

“Să impunem o atitudine pozitivă în relaţiile interetnice, găsind lucrurile care ne apropie şi nu cele care ne despart.”
Acesta este punctul 3 al “Manifestului pentru Normalitate”, semnat de noi, tinerii români covăsneni, cu ceva timp în urmă. Lăsând la o parte faptul că fiecare dintre noi am pornit pe drumuri diferite, politice sau apolitice, acest punct 3 al manifestului de atunci a stat la baza fiecărui proiect pe care l-am realizat, a fiecărei acţiuni. Dacă stau bine şi mă gândesc, acest punct 3 îl am în minte în fiecare zi. Şi am avut şi rezultate: am descoperit că muzica nu ne desparte, ci din contră, ne apropie şi ne uneşte. Numai la ultima ediţie a Festivalului de Colinde Adolescent am reuşit să adunăm peste 7.000 de români şi maghiari în jurul pomului de Crăciun. Programul Seri Albastre, în cele 4 stagiuni (35 de spectacole) desfăşurate până în prezent, a reuşit să umple sala de fiecare dată, cu români şi maghiari deopotrivă. Enumerarea mea poate continua, există multe alte acţiuni care au depins şi depind în continuare de acest punct 3. Sunt, însă, profund dezamăgit de reacţia pe care dl. Ioan Lăcătuşu şi-a manifestat-o şi aş fi curios să aflu cum am dublat şi care sunt proiectele pe care le-am copiat, dintre cele realizate până acum de dl. Lăcătuşu, singurul semnatar al acestei scrisori. Declar cu responsabilitate că nu doresc, în calitate de tânăr, să preiau ştafeta de la vreun “vechi val” care nu mi-a oferit modele pe care să le urmez. Cu toate acestea, sunt deschis să fac front comun cu oricine, absolut oricine, atât timp cât punctul 3 rămâne în picioare, constituind cu adevărat un scop, şi nu un mijloc. Consider că spiritul Asociaţiei Pentru Comunitate este mai important decât orice, iar acest punct 3 al Manifestului pentru Normalitate îl voi apăra cu orice preţ, atât cât voi trăi.

Răspunsul lui Daniel Şanta, Asociaţia Pentru Comunitate și Covasna Media Group

Stimate domn Lăcătușu,
M-am numărat mereu printre cei care au încercat să vă trateze cu respect, cu bunăvoință și cu înțelegerea unor diferențe dintre generații care nu se pot estompa ușor. Nu mă așteptam însă ca la un moment dat să fiu atât de dezamăgit de vorbele dumneavoastră. Mi s-a părut de neconceput, dar iată că ați reușit!
Fără a avea studiile înalte pe care le dețineți dumneavoastră și fără să-mi arog dreptul de a vorbi în numele altcuiva așa cum dumneavoastră faceți, am să încerc să vă deschid ochii cu câteva observații legate de unele din aspectele esențiale ale discursului dumneavoastră patetic, pe care chiar și un copil de liceu l-ar putea contracara. Faptele pentru mine sunt mai importante decât vorbele, astfel încât mă rezum la ele. Timp de aproape 6 ani de zile m-am ocupat de postul local de radio (Radio Astra, Mix Fm apoi Radio Loco), parte din presa supusă cenzurii și manipulării la care vă referiți. Aici domnule Lăcătușu am avut emisiuni EXCLUSIV în limba română și ascultători în număr egal români și maghiari. Asta înseamnă ca am reușit să sparg, puști fiind, alături de o echipă de oameni la fel de tineri, bariere pe care dumneavoastră nu le veți depăși niciodată. Am reușit să înțeleg lucruri care vă depășesc. Și anume că pentru a primi, trebuie să oferi (fie că e vorba de respect, de înțelegere, de orice altceva) și că entuziasmul, bucuria de a trăi și bunăvoința fac totul posibil. Astfel încât, câteva zeci de mii de maghiari unii mai tineri alții mai puțin, au ascultat programe în limba română, au conversat mai ușor sau mai greu în limba română prin intermediul emisiunilor interactive, au învățat în fiecare zi și chiar și-au făcut prieteni români. Asta pentru că le-am dat ceva ce puteau să împartă, ceva ce să-i unească! Am făcut mii de tineri maghiari să cânte în limba română alături de tineri români și am putut să le comunic în LIMBA ROMÂNĂ, lucruri care probabil că le-au schimbat într-o bună măsură reticența față de tot ce-i românesc, datorată discursurilor radicale și extremiste pe care fie le auzeau acasă, fie la școală, fie în media maghiară, fie de la cei precum dumneavoastă, cu nimic mai buni și mai drepți decât radicalii maghiari. Consider deci că prin aceasta am făcut mai multe pentru limba română, românism și români decât veți putea face dumneavoastră vreodată. Iar asta ar trebui să vă dea un singur drept: acela la tăcere!
Și vă mai spun ceva. N-am avut nevoie nici de subvenții, nici de donații, nici de nimic altceva! Am desfășurat toate aceste activități pe principiile unei economii de piață, ne-am autofinanțat și am realizat totul din fonduri proprii, pentru care numai eu știu cât am trudit. Pentru că suntem oameni demni și muncitori și nu ne place nici miloaga, nici cerșitul și nici autovictimizarea! Acestea din urmă sunt toate lucruri ce nu cred că vă sunt străine!
Și dacă tot veni vorba de bani, vă reamintesc și faptul că tot ce-am făcut alături de Asociația Pentru Comunitate de-a lungul acestor ani am făcut din bani proprii, munciți și strânși cu greu, iar asta ne dă dreptul să facem ce vrem noi și cum vrem noi, fie că vă place sau nu! Putem promova și activa în orice sens, atâta vreme cât respectăm legea și-l respectăm pe Dumnezeu! E timpul să înțelegeți!
Sunteți un simplu om și ați greșit cumplit! Vă iert pentru scrisoarea de mai sus și nu vă port ranchiună, ba dimpotrivă, de azi mă simt un om mai bun și mai curat, măcar prin raportare la cei ca dumeavoastră!


Răspunsul lui Dan Manolăchescu

Scrisoare deschisă către cititorii scrisorii deschise a lui Lăcătuşu
I-aş răspunde lui Ioan Lăcătuşu, dar ştiu că e inutil! Sistemul mental pe care s-a calat în vremea când oamenii Partidului se pricepeau la toate nu-i va permite niciodată să înţeleagă vreun argument din cele ce le pot (putem) aduce.
Ştiu că nu sunt un reprezentant al românilor! Provin dintr-o familie mixtă şi cu toate că mă simt mult mai român decât mulţi dintre cei care se bat cu pumnii în piept după o bere simt (uneori dureros) lungimea păturii sub care pot să mă întind.
Eu, Dan Manolăchescu, nu am clamat, afirmat sau insinuat vreodată că aş reprezenta românismul din zonă. Din contră, am susţinut public, mereu, că cele două curente covăsnene trebuie să meargă în paralel: unul naţional, identitar şi unul multicultural, comunicativ.
Deci nu înţeleg acuzaţiile!
Să-mi fie iertat dacă în statusul meu de bastard/corcitură mă simt mai mult român decât maghiar, dacă în expediţiile mele alături de prietenii secui (unele premiere naţionale) am dus şi înălţat steagul României pe vârfurile lumii, dacă am reuşit printr-un management onorabil şi cu o echipă sufletistă să susţin radiourile şi ziarul din Covasna chiar şi în perioada 1998 – 2004 (când mult-prea-amintitul Antal Arpad nici nu era în Sf. Gheorghe), dacă am scris o carte tocmai pentru a mai detensiona relaţiile interetnice pe care paroxismul comunistoid (cumulat cu paroxismul şovinist maghiar) era în stare să le trimită în „soluţia” Kosovo şi mai ales vreau să fiu iertat pentru că gândesc şi visez româneşte.
Şi mai vreau să fiu iertat pentru că nu pot fi de acord cu Lăcătuşu. Calea pentru menţinerea identităţii naţionale în Secuime trebuie redescoperită. Atâta vreme cât aceasta va fi confiscată de activişti pentru care românismul este o meserie (din care se mai şi câştigă bani!), nu e de mirare că tinerii români cu sufletele încă necontaminate de manifestările românismului-ceauşist nu vor să urmeze acest drum.
P.S. Am totuşi o rugăminte la Lăcătuşu. Să pună la dispoziţia românilor pe care îi reprezintă CV-ul neromanţat ante- şi post-decembrist. Asta ca să nu mai facem atâta caz de studii... Şi nici de realizări... Şi nici de reprezentativitate...
Ba, mai am una: să declare public, odată, că Observatorul de Covasna este proprietatea lui Antal (sau a mai ştiu eu cui) sau că suntem vânduţi lui X sau lui Y, ca să putem să-l dăm în judecată aşa cum scrie la carte. Căci văd că se tot patinează pe insinuări, probabil de frica unui proces...